vărsământ

română

Etimologie

Din a vărsa + sufixul -ământ (după franceză versement).

Pronunție

  • AFI: /vər.sə'mɨnt/


Substantiv


Declinarea substantivului
vărsământ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vărsământ vărsăminte
Articulat vărsământul vărsămintele
Genitiv-Dativ vărsământului vărsămintelor
Vocativ vărsământule vărsămintelor
  1. depunere a unei sume de bani la dispoziția cuiva (de obicei a statului), pe baza unei obligații legale; (p.gener.) plată a unei sume de bani.
  2. (concr.) sumă de bani care constituie obiectul acestei plăți sau depuneri.


Traduceri

Referințe