vătăma

română

Etimologie

Din latină victimare.

Pronunție

• AFI: /və.tə'ma/

Verb

Conjugarea verbului vătăma
Infinitiv	a vătăma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	vatăm
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să vatăme
Participiu	vătămat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (pop.) a dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri).
2. (v.refl.) (spec.) a se îmbolnăvi de hernie.
3. (v.tranz.) a cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente).

Cuvinte derivate

• vătămare
• vătămat
• vătămător
• vătămătură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online