valută

română

Etimologie

Din italiană valuta.

Pronunție

• AFI: /va'lu.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului valută
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	valută	valute
Articulat	valuta	valutele
Genitiv-Dativ	valutei	valutelor
Vocativ	valută	valutelor

1. unitate monetară a unui stat, cu precizarea metalului în care este definită.
2. totalitatea mijloacelor de plată exprimate în moneda altui stat, care pot fi folosite în decontările internaționale.

Cuvinte derivate

• valutar

Cuvinte compuse

• valută forte

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• avatul

Referințe

• DEX '98 via DEX online