veine
franceză
(français)
Etimologie
Din latină vena.
Pronunție
- AFI: /vɛn/
Substantiv
veine f., veines pl.
- (anat.) vână, venă
- Veine cave.
- (bot.) nervură (a unei frunze etc.)
- (geol.) filon
- Veine riche.
- (fam.) șansă, noroc, venă
- Il est en veine de bonheur.
Sinonime
- 4: chance