nervură

română

Etimologie

Din franceză nervure.

Pronunție

• AFI: /ner'vu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului nervură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nervură	nervuri
Articulat	nervura	nervurile
Genitiv-Dativ	nervurii	nervurilor
Vocativ	nervură	nervurilor

1. fiecare dintre fasciculele conducătoare liberiene lemnoase care străbat limbul frunzelor și prin care circulă sevă. (p.anal.) (Rar) fiecare dintre ramificațiile cele mai subțiri ale rădăcinii unui copac.
2. fiecare dintre fibrele cornoase, ramificate în formă de rețea, care străbat membrana aripii unor insecte.
3. (la pl.) rețea de dungi de altă culoare decât fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafețe; (și la sg.) fiecare dintre dungile care formează această rețea.
4. proeminență pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unui organ de mașină etc., care servește la mărirea rezistenței sau a rigidității piesei, la mărirea suprafeței de schimb de căldură etc.
5. (arhit.) fiecare dintre mulurile care formează osatura unei bolți (gotice sau romanice); mulură care conturează și decorează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc.
6. grindă de beton armat turnată o dată cu planșeul și servind la întărirea acestuia.
7. fiecare dintre piesele așezate pe axa unei aripi de avion pentru a asigura profilul aripii, a împiedica deformarea ei și a mări rezistență scheletului acesteia.
8. (de obicei la pl.) cută foarte îngustă, cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte; cerculeț.

Cuvinte derivate

• nervurație

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online