velință

română

Etimologie

Din neogreacă βελεντζα (veléntza), sârbocroată velenac.

Pronunție

• AFI: /ve'lin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului velință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	velință	velinți
Articulat	velința	velințile
Genitiv-Dativ	velinții	velinților
Vocativ	velință	velinților

1. țesătură țărănească groasă de lână albă sau vărgată în diferite culori, de obicei împâslită la piuă, întrebuințată ca pătură, cuvertură, covor etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• nivelat

Referințe

• DEX '98 via DEX online