română

Etimologie

Din slavă (veche) kovrŭ (Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Berneker 592); confer rusă ковёр (kovjór), slovacă și cehă koberec, poloneză kobierzec și bulgară veche губер (guber).

Inevitabil de origine turcică sau din limba nordică veche kǫgurr.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
covor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ covor covoare
Articulat covorul covoarele
Genitiv-Dativ covorului covoarelor
Vocativ covorule covoarelor
  1. țesătură groasă, confecționată din fibre naturale sau sintetice, cu desene multicolore, cu care se împodobesc încăperile sau care se așterne pe podea.
  2. strat superficial de asfalt aplicat peste un pavaj; îmbrăcăminte rutieră.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Paronime


Traduceri

Referințe