verdict

română

Etimologie

Din franceză verdict.

Pronunție

• AFI: /ver'dikt/

Substantiv

Declinarea substantivului verdict
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	verdict	verdicte
Articulat	verdictul	verdictele
Genitiv-Dativ	verdictului	verdictelor
Vocativ	verdictule	verdictelor

1. (în organizarea judecătorească a unor state) răspuns dat de jurați în legătură cu vinovăția sau nevinovăția unui acuzat și pe baza căruia se pronunță sentința; (p.ext.) sentința unei curți cu jurați; (p.gener.) sentință judecătorească.
2. (fig.) hotărâre, opinie definitivă, care nu admite contrazicere.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online