răspuns

română

Etimologie

Din latină responsum.

Pronunție

• AFI: /rəsˈpuns/

Substantiv

Declinarea substantivului răspuns
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răspuns	răspunsuri
Articulat	răspunsul	răspunsurile
Genitiv-Dativ	răspunsului	răspunsurilor
Vocativ	răspunsule	răspunsurilor

1. ceea ce se spune, se scrie, se comunică celui care întrebă ceva; cuvinte spuse, scrise sau transmise printr-un intermediar unei persoane care a întrebat ceva sau s-a adresat cuiva.
2. expunere, dovedire a cunoștințelor în fața unui examinator.
3. ripostă, replică.
4. soluție, dezlegare.
5. știre, veste, informație.

Locuțiuni

• (loc.vb.) (pop.) A da (sau a face) răspuns = a răspunde.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din răspunde.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru răspunde.

Etimologie

Din verbul a răspunge.

Adjectiv

Declinarea adjectivului răspuns
	Singular	Plural
Masculin	răspuns	răspunși
Feminin	răspunsă	răspunse
Neutru	răspuns	răspunse

1. (în Munt.; despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) găurit.

Cuvinte apropiate

• răspunge

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online