vervă
română
Etimologie
Din franceză verve.
Pronunție
- AFI: /'ver.və/
Substantiv
| Declinarea substantivului vervă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vervă | invariabil |
| Articulat | verva | invariabil |
| Genitiv-Dativ | vervei | invariabil |
| Vocativ | vervă | invariabil |
- însuflețire, avânt, imaginație, fantezie care animă pe cineva (fiind exprimată prin cuvinte); bogăție verbală rezultată din această stare de spirit; volubilitate.
Expresii
- A fi în (sau in) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online