veto

română

Etimologie

Din latină, franceză veto.

Pronunție

• AFI: /'ve.to/

Substantiv

Declinarea substantivului veto
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	veto	vetouri
Articulat	vetoul	vetourile
Genitiv-Dativ	vetoului	vetourilor
Vocativ	vetoule	vetourilor

1. drept excepțional pe care îl are cineva (recunoscut prin lege sau prin convenții) de a se opune adoptării unei propuneri sau unei hotărâri; formulă prin care se exercită acest drept.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online