vigilență
română
Etimologie
După franceză vigilance < latină vigilantia.
Pronunție
- AFI: /vi.ʤi'len.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vigilență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vigilență | vigilențe |
| Articulat | vigilența | vigilențele |
| Genitiv-Dativ | vigilenței | vigilențelor |
| Vocativ | vigilență | vigilențelor |
- atitudine de observare atentă și susținută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acțiuni reprobabile, ostile, dușmănoase).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online