vigilență

română

Etimologie

După franceză vigilance < latină vigilantia.

Pronunție

• AFI: /vi.ʤi'len.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului vigilență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vigilență	vigilențe
Articulat	vigilența	vigilențele
Genitiv-Dativ	vigilenței	vigilențelor
Vocativ	vigilență	vigilențelor

1. atitudine de observare atentă și susținută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acțiuni reprobabile, ostile, dușmănoase).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• genitival

Referințe

• DEX '98 via DEX online