violoncel
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: format substantiv-nld |
Etimologie
Din italiană violoncello, franceză violoncelle.
Pronunție
- AFI: /vi.o.lon'ʧel/
Substantiv
Declinarea substantivului violoncel | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | violoncel | violoncele |
Articulat | violoncelul | violoncelele |
Genitiv-Dativ | violoncelului | violoncelelor |
Vocativ | - | - |
- instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, având întinse pe una din fețe patru coarde, care vibrează când sunt atinse cu arcușul sau când sunt ciupite. Mai mare decât vioara, cu un timbru mai grav, instrumentistul îl foloseste în poziție verticală, fiind așezat pe un scaun.
- arta de a interpreta o compoziție muzicală la un violoncel.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
instrument muzical
|
|
(català)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
violoncel
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
violoncel