rezonanță
Etimologie
Din franceză résonance.
Pronunție
- AFI: /re.zo'nan.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului rezonanță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | rezonanță | rezonanțe |
Articulat | rezonanța | rezonanțele |
Genitiv-Dativ | rezonanței | rezonanțelor |
Vocativ | rezonanță | rezonanțelor |
- proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet.
- stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului.
- (med.) tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale, de obicei făcute după asonanță, rimă sau localizare în timp sau spațiu.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online