virtue
(English)
Variante
- (înv.) vertue
Etimologie
Din engleza medie vertu, care provine anglo-normandă vertu, din franceza medie vertu < latină virtus < vir.
Pronunție
- AFI: /ˈvɝtʃu/
Substantiv
virtue, (nenumărabil și numărabil; pl. virtues)
- (ieșit din uz) bravură
- (nenumărabil) virtute
- (p. ext.) calitate, proprietate, valoare
- (p. ext.) forță, putere
- (nenumărabil) castitate