volnici

română

Etimologie

Din volnic.

Pronunție

• AFI: /vol.ni'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului volnici
Infinitiv	a volnici
Indicativ prezent pers. 1 sg.	volnicesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să volnicească
Participiu	volnicit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (înv.) a lăsa liber, în voia lui; a elibera.
2. (v.tranz.) a îndreptăți; a împuternici, a îngădui.
3. (v.refl.) a se strădui, a-și da silința.

Cuvinte derivate

• volnicit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clovnii

Referințe

• DEX '98 via DEX online