volnic

română

Etimologie

Din slavă (veche) volĩnŭ.

Pronunție

• AFI: /'vol.nik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului volnic
	Singular	Plural
Masculin	volnic	volnici
Feminin	volnică	volnice
Neutru	volnic	volnice

1. (înv. și arh.) liber; independent, autonom.
2. care se impune cu sila, care se face cu forța; arbitrar.

Cuvinte derivate

• volnicește
• volnici
• volnicie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clovni

Referințe

• DEX '98 via DEX online