română

Etimologie

Din a sili + sufixul -ință.

Pronunție

  • AFI: /siˈlin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
silință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ silință silințe
Articulat silința silințele
Genitiv-Dativ silinței silințelor
Vocativ silință silințelor
  1. stăruință îndelungată, osteneală pentru a executa bine ceva, pentru a atinge un scop; efort susținut în muncă sau la învățătură; sârguință, străduință, strădanie, râvnă, zel.

Locuțiuni

  • (loc.vb.) A-și da silința (sau toată silința ori toate silințele) = a se sili.


Traduceri

Anagrame

Referințe