(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche de sus zurnen.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului zürnen
|
Infinitiv
|
zürnen
|
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg.
|
zürnst zürnt
|
Indicativ imperfect
|
zürnte
|
Participiu perfect
|
gezürnt
|
Verb auxiliar
|
haben
|
- a se înfuria pe cineva, a se mânia pe cineva
Referințe