română

Etimologie

Din sârbocroată, bulgară завeра (zavera).

Pronunție

  • AFI: /za've.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zaveră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zaveră zavere
Articulat zavera zaverele
Genitiv-Dativ zaverei zaverelor
Vocativ zaveră zaverelor
  1. (înv. și reg.) nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările românești); (p.gener.) revoltă, răscoală, răzvrătire.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe