zbilț

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /zbilʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului zbilț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zbilț	zbilțuri
Articulat	zbilțul	zbilțurile
Genitiv-Dativ	zbilțului	zbilțurilor
Vocativ	zbilțule	zbilțurilor

1. laț de sârmă cu care hingherii prind câinii vagabonzi.
2. unealtă formată dintr-un cârlig fixat de o coadă de lemn, cu care se trag afară din apă peștii mari.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• blitz

Referințe

• DEX '98 via DEX online