zbornic
română
Etimologie
Din bulgară сборник (sbornik).
Pronunție
- AFI: /'zbor.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului zbornic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zbornic | zbornice |
| Articulat | zbornicul | zbornicele |
| Genitiv-Dativ | zbornicului | zbornicelor |
| Vocativ | zbornicule | zbornicelor |
- (înv.) culegere care cuprinde legende hagiografice, scrieri religioase, tâlcuri ale scripturii, lucrări literare diverse etc.
- codice manuscris alcătuit din texte variate copiate laolaltă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online