legendă
Etimologie
Din franceză légende < latină legenda.
Pronunție
- AFI: /le'ʤen.də/
Substantiv
Declinarea substantivului legendă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | legendă | legende |
Articulat | legenda | legendele |
Genitiv-Dativ | legendei | legendelor |
Vocativ | legendă | legendelor |
- povestire în proză sau în versuri care conține elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen.
- (rar) inscripție pe o monedă sau pe o medalie.
- text, inscripție prin care se explică semnele convenționale de pe o hartă, de pe un plan, o imagine fotografiată sau desenată.
- completare sub formă de memoriu anexată la o schemă, la o hartă etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online