ébranler

franceză

(français)

Etimologie

Din branler.

Pronunție

• AFI: /e.bʁɑ̃.le/

Verb

1. a cutremura, a clătina, a zdruncina
2. a slăbi (puterile, etc.), a atenua, a debilita

s'ébranler

1. a se declanșa, a se porni

Cuvinte derivate

• s'entr'ébranler

Cuvinte apropiate

• branler