îmbălătură

română

Etimologie

Din a îmbăla + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bə.lə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului îmbălătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmbălătură	îmbălături
Articulat	îmbălătura	îmbălăturile
Genitiv-Dativ	îmbălăturii	îmbălăturilor
Vocativ	îmbălătură	îmbălăturilor

1. faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă.
2. (fig.) ocară, înjurătură, vulgaritate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online