bujor
Etimologie
Din bulgară божур (božúr) < slavă (veche) *božurъ.
Pronunție
- AFI: /bu'ʒor/
Substantiv
Declinarea substantivului bujor | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | bujor | bujori |
Articulat | bujorul | bujorii |
Genitiv-Dativ | bujorului | bujorilor |
Vocativ | - | - |
- (bot.) (Paeonia) nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor-de-grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor-de-câmp) are flori roșii ca sângele.
- (fig.) roșeață naturală a obrajilor.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Un bujor de fată = copil frumos
Traduceri
plantă: floare
|
|