Variante

Etimologie

Din în- + păianjen.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pə.jen.ʒeˈni/


Verb


Conjugarea verbului
împăienjeni
Infinitiv a împăienjeni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
împăienjenesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să împăienjenească
Participiu împăienjenit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș.
  2. (v.refl.) (fig.) (despre ochi sau vedere) a-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) tulbura.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe