împăienjenire

română

Variante

• împăiejenire
• împăinjenire

Etimologie

Din a împăienjeni.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pə.jen.ʒeˈni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împăienjenire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împăienjenire	împăienjeniri
Articulat	împăienjenirea	împăienjenirile
Genitiv-Dativ	împăienjenirii	împăienjenirilor
Vocativ	împăienjenire	împăienjenirilor

1. acțiunea de a (se) împăienjeni și rezultatul ei; (fig.) tulburare, încețoșare a vederii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online