împământeni

română

Etimologie

Din în- + pământean.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pə.mɨn.te'ni/

Verb

Conjugarea verbului împământeni
Infinitiv	a împământeni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	împământenesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să împământenească
Participiu	împământenit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (în evul mediu, în țările românești) a acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. naturaliza.
2. (v.refl.) a se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor.
3. (v.tranz. și refl.) (fig.) (despre obiceiuri, idei etc.) a face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza.

Cuvinte derivate

• împământenire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online