Etimologie

Din împotrivă.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.po.tri'vi/


Verb


Conjugarea verbului
se împotrivi
Infinitiv a se împotrivi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mă împotrivesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să se împotrivească
Participiu împotrivit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune.
    S-a împotrivit acestor măsuri abuzive.
    Se împotrivește oricărui abuz.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe