împungător
Etimologie
Din împung (prezent indicativ al lui a împunge) + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pun.gə'tor/
Adjectiv
Declinarea adjectivului împungător | ||
Singular | Plural | |
Masculin | împungător | împungători |
Feminin | împungătoare | împungătoare |
Neutru | împungător | împungătoare |
- (reg.) care împunge, care are vârful ascuțit.
- (fig.) (despre ochi, privire) pătrunzător, scrutător.
- (fig.) (despre vorbe) înțepător, mușcător.
- (despre vite cornute) care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge; împungaci.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online