înălțare

română

Etimologie

Din a înălța.

Pronunție

• AFI: /ɨ.nəl'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înălțare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înălțare	înălțări
Articulat	înălțarea	înălțările
Genitiv-Dativ	înălțării	înălțărilor
Vocativ	înălțare	înălțărilor

1. acțiunea de a (se) înălța și rezultatul ei.
2. (înv.) urcare a unui monarh pe tron.
3. (fig.) progres, dezvoltare.

Cuvinte derivate

• supraînălțare

Cuvinte compuse

• înălțarea Domnului

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alintare
• alternai
• reînalță

Referințe

• DEX '98 via DEX online