tron

română

Etimologie

Din franceză trône.

Pronunție

• AFI: /tron/

Substantiv

Declinarea substantivului tron
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tron	tronuri
Articulat	tronul	tronurile
Genitiv-Dativ	tronului	tronurilor
Vocativ	tronule	tronurilor

1. scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; (p.ext.) simbol al domniei.
2. (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie.
3. scaun, jeț special pe care stau prelații (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase.

Cuvinte derivate

• întrona

Expresii

• A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din germană dialectală Truh (e)n.

Substantiv

Declinarea substantivului tron
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tron	tronuri
Articulat	tronul	tronurile
Genitiv-Dativ	tronului	tronurilor
Vocativ	tronule	tronurilor

1. (pop.) ladă în care țăranii își păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte.
2. (reg.) sicriu.

Cuvinte derivate

• tronișor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online