înșuruba

română

Etimologie

Din în- + șurub.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʃu.ru'ba/

Verb

Conjugarea verbului înșuruba
Infinitiv	a înșuruba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înșurubez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înșurubeze
Participiu	înșurubat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; (p.ext.) a fixa în locașul ei o piesă cu ghivent.
2. (v.tranz.) a asambla două piese prevăzute cu ghivent.

Cuvinte derivate

• deșuruba
• reînșuruba
• înșurubare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online