română

Etimologie

Din des- + a (în)șuruba.

Pronunție

  • AFI: /de.ʃu.ru'ba/


Verb


Conjugarea verbului
deșuruba
Infinitiv a deșuruba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deșurubez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deșurubeze
Participiu deșurubat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat.
  2. (v.tranz.) a desprinde, a desface un obiect din șuruburi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe