română

Etimologie

Din a învârti.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vɨr'ti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
învârtire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învârtire învârtiri
Articulat învârtirea învârtirile
Genitiv-Dativ învârtirii învârtirilor
Vocativ învârtire învârtirilor
  1. acțiunea de a (se) învârti; mișcare circulară; rotire, răsucire, învârtitură, învârtejire, învârtit.


Traduceri

Referințe