învârtire

română

Etimologie

Din a învârti.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vɨr'ti.re/

Substantiv

Declinarea substantivului învârtire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învârtire	învârtiri
Articulat	învârtirea	învârtirile
Genitiv-Dativ	învârtirii	învârtirilor
Vocativ	învârtire	învârtirilor

1. acțiunea de a (se) învârti; mișcare circulară; rotire, răsucire, învârtitură, învârtejire, învârtit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online