înconjur
Variante
Etimologie
Din a înconjura (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /ɨn'kon.ʒur/
Substantiv
Declinarea substantivului înconjur | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | înconjur | înconjururi |
Articulat | înconjurul | înconjururile |
Genitiv-Dativ | înconjurului | înconjururilor |
Vocativ | înconjurule | înconjururilor |
Locuțiuni
- (loc.adv.) Fără înconjur = fără nici o ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe față; de-a dreptul.
- Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online