română

Variante

Etimologie

Din a înconjura (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /ɨn'kon.ʒur/


Substantiv


Declinarea substantivului
înconjur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înconjur înconjururi
Articulat înconjurul înconjururile
Genitiv-Dativ înconjurului înconjururilor
Vocativ înconjurule înconjururilor
  1. ocol, ocolire.

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe