încorona

română

Din latină incoronare.

Conjugarea verbului încorona
Infinitiv	a încorona
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încoronez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încoroneze
Participiu	încoronat
Conjugare	I

(v.refl. tranz.) a (-și) pune coroană de monarh; (p.ext.) a deveni sau a învesti pe cineva monarh.
(v.tranz.) a împodobi cu ceva (în formă de coroană); a încununa.
(v.tranz.) (fig.) a desăvârși o lucrare, o operă, o activitate; a reprezenta în activitatea cuiva realizarea cea mai valoroasă; a încununa.