încununare

română

Etimologie

Din a încununa.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ku.nu'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încununare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încununare	încununări
Articulat	încununarea	încununările
Genitiv-Dativ	încununării	încununărilor
Vocativ	încununare	încununărilor

1. acțiunea de a încununa și rezultatul ei; (fig.) ducere la bun sfârșit, desăvârșire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online