îndura

română

Etimologie

Din latină indurare, cu unele sensuri și din franceză endurer.

Pronunție

• AFI: /ɨn.du'ra/

Verb

Conjugarea verbului îndura
Infinitiv	a îndura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îndur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îndure
Participiu	îndurat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi.
2. (v.refl.) a se arăta milos, bun; a se îndupleca.
3. (v.refl.) a-i fi milă cuiva de cineva.
4. (v.refl.) a consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî.

Cuvinte derivate

• îndurare
• îndurător

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• diurna
• aurind
• rândui

Referințe

• DEX '98 via DEX online