Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
milă

Etimologie

Din slavă (veche) milŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
milă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ milă mile
Articulat mila milele
Genitiv-Dativ milei milelor
Vocativ milă milelor
  1. sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie.
  2. ajutor, binefacere; (concr.) pomană, milostenie.
  3. stare jalnică, de compătimit în care se află cineva; mizerie.
  4. tristețe, melancolie, jale.
  5. bunăvoință, bunătate, indulgență, înțelegere.
  6. (în credințele religioase) bunăvoință și ajutor pe care Dumnezeu le acordă omului; grație divină, îndurare.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • De silă, de milă sau de milă, de silă = vrând-nevrând; de voie, de nevoie
  • (A fi) vrednic de milă = (a se afla) într-o situație jalnică, (a fi) demn de compătimit
  • A-i plânge (cuiva) de milă = a fi cuprins de părere de rău pentru suferințele sau pentru starea cuiva
  • A face (cuiva) milă = a provoca compătimirea, a fi vrednic de plâns
  • A avea milă de... = a se purta cu grijă, cu menajamente față de cineva sau de ceva
  • (Ți-e) mai mare mila = a) se zice când cineva se află într-o stare demnă de compătimire; b) (cu valoare de superlativ) foarte tare (sau mult, dureros etc.)
  • (pop.) Fără milă de păcat = fără teama de a greși
  • A cere milă = a) a cerși; b) a cere îndurare, iertare
  • (pop.) A nu avea (sau a nu afla) milă (undeva sau la cineva) = a nu găsi bunăvoință (undeva sau la cineva)
  • Unde (sau pe ce) pune el mâna, pune și Dumnezeu mila, = se spune despre acela căruia îi merg toate din plin
  • (formulă întrebuințată mai ales în limbaj bisericesc) Dumnezeu (sau Domnul) să-și facă milă (de cineva sau cu cineva) = Dumnezeu să se îndure (de cineva)
  • A lăsa (pe cineva) în mila Domnului = a lăsa (pe cineva) în voia sorții, a nu se mai interesa de el
  • (fam.) Dumnezeu cu mila! = fie ce-o fi! cum o da Dumnezeu!
  • Mila Domnului! = (exclamație care exprimă satisfacția sau adeziunea cuiva) slavă Domnului!
  • (înv.) Prin (sau din, cu) mila lui Dumnezeu, = formulă de introducere la scrierile vechi, în acte administrative etc


Traduceri

Etimologie

Din poloneză mila.

Substantiv


Declinarea substantivului
milă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ milă mile
Articulat mila milele
Genitiv-Dativ milei milelor
Vocativ milă milelor
  1. unitate de măsură pentru lungimi folosită în trecut, care a variat în timp și de la o țară la alta; (azi) unitate de măsură pentru lungimi egală cu 1609,3 m, folosită în Marea Britanie și în S.U.A.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe