Etimologie

Din în- + dupleca (învechit „a îndupleca” < latină).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.du.ple'ka/


Verb


Conjugarea verbului
îndupleca
Infinitiv a îndupleca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înduplec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înduplece
Participiu înduplecat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva.
  2. (v.refl.) a se arăta milos, bun; a se îndura.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe