română

Etimologie

Din a înfășura.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fə.ʃu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfășurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfășurare înfășurări
Articulat înfășurarea înfășurările
Genitiv-Dativ înfășurării înfășurărilor
Vocativ înfășurare înfășurărilor
  1. acțiunea de a (se) înfășura și rezultatul ei.
  2. (concr.) fiecare dintre ansamblurile de bobine sau de bare care alcătuiesc circuitele electrice ale unor mașini și aparate electrice.


Traduceri

Anagrame

Referințe