înfoca

Vezi și : înfocă

română

Etimologie

Din în- + foc.

Pronunție

• AFI: /ɨn.foˈka/

Verb

Conjugarea verbului înfoca
Infinitiv	a înfoca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înfoc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înfoace
Participiu	înfocat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a înfierbânta, a încălzi ceva la foc; a da foc la ceva.
2. (v.refl.) (fig.) a se aprinde, a se înflăcăra (ca urmare a unui sentiment puternic).

Cuvinte derivate

• înfocare
• înfocat

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din înfoca.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înfoca.

Anagrame

• fonica
• confia

Referințe

• DEX '98 via DEX online