întâmpinare

română

Variante

Etimologie

Din a întâmpina.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tɨm.pi'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întâmpinare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întâmpinare întâmpinări
Articulat întâmpinarea întâmpinările
Genitiv-Dativ întâmpinării întâmpinărilor
Vocativ întâmpinare întâmpinărilor
  1. acțiunea de a întâmpina și rezultatul ei.
  2. (spec.) contestație, obiecție în justiție.

Expresii

  • A ieși sau a veni în (sau întru) întâmpinarea cuiva = a ieși în calea cuiva (pentru a-l primi)


Traduceri

Referințe