contestație

română

Etimologie

Din franceză contestation < latină contestatio.

Pronunție

• AFI: /kon.tes'ta.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului contestație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	contestație	contestații
Articulat	contestația	contestațiile
Genitiv-Dativ	contestației	contestațiilor
Vocativ	contestație	contestațiilor

1. cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri (judecătorești) sau prin care se cere anularea ei; (concr.) act întocmit în acest scop.
2. plângere îndreptată către un organ ierarhic superior împotriva actelor ilegale (sau considerate nedrepte) comise de organul ierarhic inferior, fapt pentru care se solicită revizuirea sau anularea hotărârii respective.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online