înturnare
română
Etimologie
Din a (se) înturna.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tur'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înturnare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înturnare | înturnări |
| Articulat | înturnarea | înturnările |
| Genitiv-Dativ | înturnării | înturnărilor |
| Vocativ | înturnare | înturnărilor |
- acțiunea de a (se) înturna și rezultatul ei; întoarcere, revenire, înturnat.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online