înturnare

română

Etimologie

Din a (se) înturna.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tur'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înturnare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înturnare	înturnări
Articulat	înturnarea	înturnările
Genitiv-Dativ	înturnării	înturnărilor
Vocativ	înturnare	înturnărilor

1. acțiunea de a (se) înturna și rezultatul ei; întoarcere, revenire, înturnat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reînturna

Referințe

• DEX '98 via DEX online