Etimologie

Din a învârti + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vɨr'te̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
învârteală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învârteală învârteli
Articulat învârteala învârtelile
Genitiv-Dativ învârtelii învârtelilor
Vocativ învârteală învârtelilor
  1. învârtire, întoarcere, răsucire.
  2. (fam.; mai ales la pl.) manevră (necinstită) folosită pentru obținerea unor profituri (individuale).


Traduceri

Anagrame

Referințe