manevră

română

Etimologie

Din franceză manœuvre.

Pronunție

• AFI: /ma'ne.vrə/

Substantiv

Declinarea substantivului manevră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	manevră	manevre
Articulat	manevra	manevrele
Genitiv-Dativ	manevrei	manevrelor
Vocativ	manevră	manevrelor

1. (de obicei la pl.) deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; (p.ext.) luptă.
2. pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război.
3. ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele în direcția voită etc.
4. ansamblu de operații executate pentru deplasarea unei nave în direcția voită, în special la acostare sau la ieșirea din port.
5. (concr.) parâmă folosită la legarea și la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc.
6. manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc.
7. (med.) totalitatea mișcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenții.

   Manevră obstetricală.

8. (fig.) (mai ales la pl.) uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip.

Cuvinte derivate

• manevrant

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• râvneam

Referințe

• DEX '98 via DEX online