venin
Etimologie
Din latină venenum.
Pronunție
- AFI: /ve'nin/
Substantiv
Declinarea substantivului venin | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | venin | veninuri |
Articulat | veninul | veninurile |
Genitiv-Dativ | veninului | veninurilor |
Vocativ | veninule | veninurilor |
- substanță toxică secretată de glandele unor animale (șerpi, insecte sau arahnide) și de unele plante ca mijloc de atac sau de apărare, ori preparată de om (din plante otrăvitoare).
- (fig.) răutate; dușmănie.
- (anat.; pop.) fiere; (fig.) supărare, mâhnire, necaz; furie.
Cuvinte derivate
Expresii
- A face venin = a se supăra foarte tare, a-și face sânge rău
- A pune (cuiva) venin la inimă = a face ca cineva să se supere foarte tare
- A-și vărsa veninul = a-și manifesta supărarea, mânia, furia față de cineva
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online